Petru Cărare - Petru Cărare - Wikipedia

Petru Cărare
narozený(1935-02-13)13. února 1935
Zemřel27. května 2019(2019-05-27) (ve věku 84)
OdpočívadloKišiněv
NárodnostRumunsko,
SSSR,
Moldavsko
Alma materMoldavská státní univerzita
Oceněnílaureat al Premiului Naţional (2000)

Petru Cărare (13. února 1935 - 27. května 2019)[1] byl spisovatel z Moldavsko.

Petru Cărare se narodil Profirovi Cărarovi a Nadejdě Duce. V 70. letech měl zakázáno publikovat.[2] Přeložil Ivan Krylov, Stepan Oleinik, Samuil Marshak, Rasul Gamzatov, Sebastian Brant, Gianni Rodari, François Villon funguje.[3]

Ocenění

  • laureat al Premiului Naţional (2000).
  • Petru Cărare, domácí mazlíček raionului Căuşeni[4]

Funguje

  • Parodii, Trandafir sălbatic (1965),
  • Stele zelené (1967),
  • Săgeţi (1972)
  • Săgeţi
  • Săgeţi. Carul s vánočními a starými básněmi.
  • Vatra (1980),
  • Parodii a epigrame (1981),
  • Variace lirice a satirice, Rezonanţe (1985),
  • Peniţa a bărdiţa (1988),
  • Fulgere basarabene,
  • Eu nu mă las de limba noastră, de limba noastră cea română (1997),
  • Leul n-jsou frigider,
  • Pălăria gândurilor mele (2000),
  • Puncte de reper (2003)

Dětské knížky

  • Cale bună, Ionele (1962),
  • Poiana veselă (1963),
  • Ploaie cu soare (1964),
  • Ionică Tropoţel (1978),
  • Urzicuţe (1979),
  • Vacanţa lui Tropoţel (1980),
  • Broasca cea isteaţă,
  • Luminişuri (1983),
  • Tropoţel ajunge primul (1985),
  • Zurgălăi, Tropoţel a ceilalţi (1987),
  • Zâmbăreţi a cucuieţi (1990),
  • Ajn ajun de Anul Nou (1992),
  • Umbreluţa (1994),
  • Un motan citea o carte (2002)
  • Zodia musafirului (1970),
  • Patntre patru ochi (1979).

Reference

  1. ^ „Ultima oră: Scriitorul Petru Cărare s-a stins din viață“. unimedia.info. 2019-05-27. Citováno 2019-05-29.
  2. ^ „PETRU CĂRARE - DISIDENTUL INCONTESTABIL BASARABEAN“. Archivovány od originál dne 22.07.2011. Citováno 2010-07-20.
  3. ^ "Basarabia Literara» Blog Archive ". 03.03.2016. Archivovány od originál dne 03.03.2016. Citováno 2018-04-03.
  4. ^ Petru Cărare, majitel ovcí na raionului Căuşeni la este onorat de pîmînteni Archivováno 2011-07-22 na Wayback Machine

externí odkazy